Literatura de azi 
Amoru-şi are harul său
Şi libertatea ne învaţă:
Alegi şi tu, aleg şi eu,
S-a stins iubirea, totu-ngheaţă!
Şi creşte ura certăreaţă:
„Nici nu mă ştii, nici te-am ştiut,
La naiba dragostea pe viaţă
Şi ani de chin pentru-un sărut!”
***
Şi câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, –
Nici „da”, nici „nu” să îmi fi zis
Şi mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nşele mai uşor.
***
Lasă de acum
Piatră și argil,
Cată-ți subtil
Sprijin de fum.
Stâlpi, zidarii,
Turle… deloc.
La temelii,
Limbi mari de foc.
Jertfa? de gând.
Nici un amvon:
Singurul zvon
Duhul trecând.
Cu chin si azur
Acoperit,
L-a ctitorit
Sufletul pur.
Aici s-așază
Dorul ucis
Și-ngenunchează
Vis după vis.
Pară și nor,
Urcă la cer
Templul, ușor
Mongolfier.
François Villon
(selecție de Odilia Roșianu)
