Literatura de aziLiteratura de azi
17.01.2020

Singurătatea, bună-nsoțitoare

Singurătatea mi-e întotdeauna Și pretutindeni bună-nsoțitoare, Asemuindu-mi sufletul cu luna Care îngheață viața, cum răsare. Mișcarea-n jurul meu încetinează, Se micșorează uliți și cetate, Și oamenii, trecând pe la amiază, Au gânduri și cuvinte depărtate. Cui să vorbesc de nu știu ce mă doare? Cine s-asculte sufletul e-n stare Cu degetul trecut în cingătoare, Fără […]