Profesorii de rusă

Pe primul profesor de limba rusă îl chema Butuc și numele, s-ar fi zis, îi fasonase înfățișarea: chiar semăna cu un butuc, mic, gros, cu pielea obrajilor zbîrcită. Pe fața lui mototolită, pînă și un naiv elev de clasa a VI-a (cum eram eu pe atunci) putea desluși cu ușurință urmele chefurilor nocturne: era evident că nu disprețuia paharul și jocul de cărți și probabil că, deși urît ca dracul, nu rezista nici altor ispite. Inutil să mai adaug că avea o voce joasă, de bas, care-i dădea, în ciuda staturii, o certă autoritate și că era întotdeauna (oricît de tîrziu s-ar fi culcat) impecabil îmbrăcat, cu vestă, cravată și un colț de batistă imaculată în buzunarul de sus al hainei, ca scos din cutie cum se spune (el chiar ar fi putut fi scos dintr-o cutie ceva mai mare…). După acest Statu-palmă (Barbă ioc), petrecăreț și elegant, la limba rusă ne-a venit, parcă în compensație, un fel de zînă (captiva eliberată a vrăjitorului dispărut?), o femeie înaltă și frumoasă, dar trufașă, rece, distantă…

(sursa foto: anticariatulnou.ro)