Nicolae Roșianu 
Așa cum am arătat deja, multe simboluri își au originea în poezia de ritual, descifrarea lor fiind posibilă numai dacă ne adresăm ritualului, vechilor credințe și obiceiuri, vechilor practici cu funcție magică. De exemplu, înlăturarea obstacolului din calea logodnicilor: ruperea lanțului, deschiderea porților, ruperea cătușelor etc. – toate acestea, considerate astăzi simboluri, nu sunt altceva decât ecouri ale unui obicei străvechi care privea răpirea viitoarei mirese. Aici trebuie să le căutăm și originea.
Dragostea concretizează cele mai multe simboluri, legate în exclusivitate de foc: scânteie, copacul în flăcări, apa care fierbe, mărul roșu-aprins etc. Alte elemente care simbolizează dragostea se referă la lumea plantelor: înflorire, înmugurire, pomul în rod etc.
Simbolica tristeții, nefericirii – pe lângă elementul comun cu simbolica bucuriei, fericirii într-o nouă ipostază (focul se stinge, mărul putrezește, pomii se usucă) – concretizează și elemente noi, proprii exclusiv simbolicii tristeții: munți inaccesibili, râuri de netrecut, ținuturi întinse acoperite cu nisipuri, vuietul copacilor în bătaia vântului, frigul, ploaia, ceața, drumuri nesfârșite, marea învolburată, piatra grea și rece acoperită de mușchi etc.
În privința naturii simbolurilor din cântecul liric rus și a modalităților de folosire a elementelor-simbol, N.P. Kolpakova subliniază cu exemple multiple existența unei mari identități în vehicularea simbolului în toate tipurile liricii populare, numai contextul putându-l descifra și individualiza. Tema nu schimbă sensul simbolului, unul și același simbol, cu aceeași funcție, fiind identificabil în piese lirice cu cele mai diverse teme.
