Carmen Firan 
Tot ce era atingere adiere de vânt sudoare dulce sărată
Lumânarea arsă pe jumătate în briza serii la mare
Săruturi furate miros de tei și puf de gutui
E acum goliciune amară
Ard pădurile și fumul se amestecă în aroma
Pâinii prăjite din copilărie când o bunică
Deschidea borcanul cu dulceață de trandafiri
Pentru vreun vecin căzut pe nepusă masă
Apa era limpede îți puteai potrivi pălăria în luciul ei
Nostalgia nu vine cu vârsta ci cu amenințarea fitilului
Aprins peste noapte de clovnul strecurat în palat
Se spune că i-ar fi furat regelui hainele
Să se proclame apoi împărat
Apa a rupt digurile mâlul ne-a ajuns în pat
Plutesc sarcofage pe străzile orașului
Peste ruine flutură corbii urlă un câine turbat
Ar fi gol împăratul dar clovnul e nebun
Căluș în gură bilet fără întoarcere celor ce-o spun
Pe tabelul lui Mendeleev
Copiii mileniului desenează păsări fără aripi
În pătrățele ca inimi găurite de gloanțe.
