Doina Bezea 
Ploua încercănat peste frunzare,
şi stropi de toamnă ţipau încă vii,
ştergând eternul prins în felinare
şi timpul ce se zbate-n colivii.
Ghirlande ofilite zac sub ramuri,
şi doar tristeţe-atârnă-n epoleţi,
sub haine de paradă prinse-n hamuri,
mai latră vântul, retrezind poeţi!
Se-aud chitare înjunghiind iubirea,
sub schilodiri de frunze şi de ram,
toamnă beteagă nu-ţi orbi trăirea!
închide uşa, cântă-mi doar la geam!
