Constanța Apetroaie 
Aș vrea să vă fiu,
După cum îmi sunteți,
Un vas cu soare în el
Din care să beți
Cu setea cu care și eu
Sorb raza iubirii de soare
Și roua privirii de floare.
Un vas ca acesta să fiu
Lumină în ceasul târziu
În mii de vieți, iar să re-viu
Asemeni duhului Luminii
Mărinimos la glasul pâinii
Flămând în zborul căutării
Al tainelor din largul zării
În tremurul luminii vii
Freamăt ascuns în poezii…
Aș tot veni, în vasul tău
Poporul meu – erou -,
Tu, rouă sfântă în lumini
Cu-atâtea taine-n rădăcini!
