Constanța Apetroaie 
Ce candoare-n fulg de nea,
Se topește de iubire,
Într-un murmur cristalin …
Și-n cereștile petale,
Duioșii de sete-n mâini,
Aripi largi,
Silabe-n stele,
Lacrimi împletite vin!
Grele,
Și rănite vise,
Bete de lumină și de zbor
Nu mai știu ce cânt valsează
Și cât dor de zări,
Le dor!
Mâini de sete cer fântână,
Rădăcini cu plete înspre cer dansând…
Mâini de sete, mâini de verde,
Lanuri de lumini țesând,
Și în chiot renăscând,
În visare-i câmp, Poetul!
