Mariana Rogoz Stratulat 
Pe aleea fără nume cânta
un cerșetor,
așteptând să-i înflorească-n zori
coroana de spini și nori.
M-am așezat lângă el
și am sorbit din aceeași cupă
ambrozie și pelin,
lumină și venin.
Treceau pe lângă noi care
cu stele căzătoare,
fluturi și albe mioare,
păstori fericiți, asini plictisiți
și trei crai grăbiți
să ducă
Pruncului Iisus
smirnă și podoabe,
aur, psalmi și boabe
de grâu curat
pentru semănat,
tămâie și viață,
clipe, zbor, verdeață,
dragoste și pace
popoare să-mpace.
În magia unei nopți albe,
sub coviltirul stelei, ce-a răsărit la Bethleem,
s-a născut Fiul sfânt,
s-aducă pe pământ
lumina mântuirii,
taina iubirii.
Atunci m-am trezit…
La fereastra mea,
îngerii dansau pe aripi de vânt,
din trâmbițe sunând…
„o, ce veste minunată…”
De dincolo de cer, din începuturi,
El spuse-un Cuvânt, binecuvântând
veșnicia trecerii,
miracolul nașterii…
