Isabela Branescu 
Lasă-mă să uit că vine frigul
voi avea vreme să ud florile să șterg ferestrele
să desenez frunze pe mobilă
Voi căuta semnul de pe rama ușii de când mama
cumpăra creioane colorate
amintirea dungii desenate de mine a înmugurit
din lăstar voi face rame pentru fotografii în care va ninge
voi deschide poarta care scârțâie
Curierul va întârzia (drumul e acoperit de mesaje
pe care nu le poate livra,
poate pune doar o placă de marmură unde nu e nevoie de răspuns)
Mă opresc aici
Troienită de frumusețea unui gând irosit
Între inutilitate și sublim
