Cîte jigniri, mari și mici, îndurăm într-o viață de om… În urmă cu vreo 15 ani, pe strada Florilor, pe care locuiam atunci, pășind pe un trotuar îngust ca o cărare în timp ce (coordonarea celor două mișcări era, spre nefericirea mea, și cu totul involuntar, perfectă) un camion uriaș oprea lîngă bordura lui și îmi bara drumul cu portiera mare cît o pavăză ce n-a întîrziat să se deschidă exact cînd trebuia eu să trec pe acolo, ceea ce m-a obligat să fac, umilit, cale-ntoarsă și să ocolesc, supus, vehiculul, îndurînd Canossa pietonului civilizat, care nu se lasă vreodată tîrît într-un scandal public, am exclamat în sinea mea, exasperat de incidentul ce îmi demonstra nu pentru prima oară că nu poți socate nasul afară, fără să ți se întîmple ceva neplăcut: „Ce greu e să trăiești pe lumea asta, dacă nu ai norocul să fii rege!”
01.11.2025