Crisanta Predescu 
Ne aflăm în anul 1864, în ziua de 25 noiembrie. Domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, primește spre sancționare un proiect de lege, votat în majoritate covârșitoare de către Camera Legiuitoare. Acest proiect al „Legii Instrucțiunii Publice” a fost adus în formă finală de către Vasile Boerescu și susținut de ministrul cultelor și instrucțiunii de la acea vreme, Dimitrie Bolintineanu, doi oameni politici cu vederi liberale moderate.
După citirea celor 480 de articole, domnitorul își vede un vis împlinit, acela prin care poate să-și culturalizeze și educa întregul popor, date fiind obligativitatea și gratuitatea învățământului pentru toți copiii țării unite. Iată încă un pas făcut pentru modernizare, concept atât de drag lui Cuza. Cu calm și bucurie semnează actul ce va putea fi publicat în Monitor, la data de 5 decembrie 1864.
De la această dată, conform legii, copiii cu vârsta de 7 ani pot fi înscriși în învățământul primar, pentru patru ani, timp în care studiază materii fundamentale, precum: citire, scriere, catehism, gramatică, geografie, istorie, aritmetică și sistemul legal al măsurilor și greutăților. Apoi, ei pot trece la nivelul învățământului secundar, pentru alți 7 ani de aprofundare a noțiunilor învățate anterior. Iar ultimii trei ani ai învățământului superior universitar le pot asigura pregătirea pentru cariere strălucite, în diverse domenii. Cuza surâde cu ochii, când citește articolul în care părinții vor fi amendați usturător, dacă refuză trimiterea la școală.
În momentul semnării actului, are o revelație – pentru prima dată, prin reforma învățământului, neamul românesc se situează deasupra italienilor, englezilor, francezilor și chiar a elvețienilor.
Ce trebuie făcut în continuare? După Universitatea înființată la Iași, care-i poartă numele, capitala București merită a fi înnobilată cu școli și universități moderne, mărind astfel șansele unui învățământ de calitate, riguros, recunoscut. Se construiesc, la inițiativa multor oameni de cultură, Universitatea de Litere din București, Școala Națională de Arte Frumoase, condusă de Theodor Aman, Școala Superioară de Științe.
O consecință firească a modernizării învățământului este trecerea de la ortografia chirilică la cea latină.
Împăcat, domnitorul Alexandru Ioan Cuza merge mai departe, cu alte reforme progresive, schimbând luminos viitorul țării sale.
El privește calea. Nu știe că domnia îi va fi prea scurtă, pentru ca toate mărețele idei preluate din Occident să fie aplicate aici, pe tărâm românesc. Piedicile și ura le va primi de la cei conservatoriști, statici prin natura lor, cu minți închise.
Dar ziua aceasta, 5 decembrie 1864, e fila istoriei noastre culturale și e semnată cu demnitate și adevărat patriotism. E ziua în urma căreia țara noastră a învins analfabetismul.
(sursa foto: istorie-pe-scurt.ro)
