Isabela Branescu 
Am fost în viața mea năucul, cu glas mirat de ventriloc
Ce își lăsa adesea zborul legat în lanțuri de breloc
Sudor am fost de-albaștri iriși și piroman de sentimente
Te chem să stingi ce se mai poate, nu voi mima astăzi regrete
Am fost cumpărător de șoapte la porți uitate de cetăți
Ce fericirea ne-o adapă trăgând apoi recile-i părți
Am fost măturător de visuri în zilele când atingeam
Un sac de gânduri adormite lângă vatman scrise, pe geam
Am fost pe așteptări stăpână, le risipeam până-n seară
Spre dimineață ostenită țeseam din nou trupul de ceară
Întreaga mea avere-i strânsă în zâmbete de ochi căprui
Prin ei străbat ades’ trecutul, lungul depou al timpului
Sursa foto: alexandrabirca.ro
