(Dor, dor, dor.)

Afară
Ultimele bătăi de inimă
Ale toamnei.

O toamnă lungă-așa cum așteptam…
O toamnă fără tine însă.

Va veni iarna
Și trupul tău firav
Va trebui să îl înveți
Singur de-acum să se strecoare
Printre colțoșii bolovani de frig
Plutind în aer.

Sprijinită pe brațele-ți subțiri

Singură te vei ridica
De vei aluneca pe lucioasele
Trotuare

(Și vei aluneca sigur, te știu eu bine)

Obraznicii copii ai străzii
Vor râde de tine
Și nu va fi nimeni să-ți ia
Apărarea
Și vei râde și tu ca o proastă.

(Dor, dor, dor.)

Port astăzi pe mine
Ultima cămașă curată
spălată de tine…

Traian Furnea, „Scrisoare”