Florica Patan 
Cutreier temple și cetăți, aievea să te găsesc în
Vis și-n umbre aromate de – ambrozie te simt,
Cuvintele eysenck îmi reproduci, uitându-mă
Când te strigam din sâmburi de lumină albă,
Vino!
Când vom deschide orizonturi înfiorați de timp
și suferințele vor curge, închise-n pagini plânse,
Vom așeza pe cărămizi din ceața zilei vise …
Adagio, în pas de deux, și vezi ? pustiul lumii
Nici nu mai există…
Apropiindu-mi firea doar de tine, în zbor zidesc
Din lacrimă speranța, când tainice, de gheață frici
Pier neștiute toamna, în zâmbetul tău cald, adie
Neașteptate doruri, ce tresaltă viața. Atunci, tu
Doar atunci, în Dafin înflorești.
Sursa foto: facebook.com
