Raul Constantinescu 
Marea iubire mai grea decât moartea este,
dar mult mai grea marea poezie devine…
o, de-ar fi să mă pot citi reciti-n capăt
dincolo de rău fulgerat în mai bine,
pentru-a fi nesfârșita vie poveste
din care nicicând prin cuvânt să nu scapăt
când iubirii ritmul sfinx vorace revine
printre arcanele neștiute-ale vieții,
salutul inimii să-l rostesc dimineții
ce din abis saltă-mi străpura lumină
din lumi de vis înaltă voce divină –
amintire-a ce-am fost și-azi nu mai este…
