Literatura de azi
Remarcată de personalităţile literaturii sud-americane ale acelui moment (Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones) atunci când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, Gabriela Mistral (7 aprilie 1889 – 10 ianuarie 1957) va impresiona cu creaţia sa profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică, uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții. „… pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspirații ale întregii lumi latino-americane” ea va deveni laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1945.*
El mă sărută
El mă sărută, şi iată-mă acum alta, alta prin pulsul
venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respiraţia altuia
pe care o simt în respiraţia mea. Trupul
mi s-a înnobilat precum inima mea…
Un parfum de flori în respiraţia mea! Totul prin el,
care se odihni pe mine ca
roua pe ierburi.
(traducere: Irina Dogaru)
Imagini de pe biografiasyvidas.com
*sursa: wikipedia
