Alexandru-Eusebiu Ciobanu 
În suflet arde tutunul
din trup se vindecă vânătăile
În glasul copilăriei
îngâni durerea
în mâinile necunoscute
rădăcinile au pătruns în carne
ca niște unghi
au secerat până la sânge
toate liniile, toate liniile
din crăpăturile palmei
devin un zid pătat cu inexistență
