Marcel VișaMarcel Vișa
24.10.2019

I Got You

Dimineața devreme,

noaptea se înclină ca o umbrelă abandonată pe un peron

în bătaia vântului iscat de ultimele vagoane

Stelele cad izbindu-se de pervaz,

sau chiar plouă.

În surdină, a rămas de aseară,

muzica pe care cel mai bine se adulmecă gâtul

parfumat de buze fierbinți. Tu ai spus-o.

Între noi, doar Minu,

necăjită că i-ai furat locul,

ghem negru de supărare pe pătura care ne acoperă.

Mâini calde îmi mângâie obrazul,

brațele mele stau încolăcite în jurul tău.

Ne-am trezit ca să avem timp pentru alte săruturi.

Ce buze delicioase ai, poezie!

Suntem precum în poemul acela scris de mine mai demult:

Un poet și o poetă

(doar că eu fără țigară, iar tu fără brichetă),

un poet și o poezie,

o poetă și un poem,

cuba libre și bere o noapte întreagă,

apoi,

stoluri de porumbei ciugulind zidurile cetății,

comete izbind pervazul apartamentului de la 6.

În noaptea următoare,

singur,

simțeam trenul cum se se mișcă pe câmpiile întinse

precum șarpele pe ecranul unui tetris.

Sunetele jocului m-au trezit înainte ca timpul să își muște coada

într-o manevră executată greșit.

Minu vâna în somn distanțe uriașe.

Cu o cafea am ieșit să privesc de pe balcon ceața

care se strecura printre blocuri ca un șarpe albicios.

Mușcătura am simțit-o mai târziu.

Spiritul tău e poetic,

indiferent de carnea care îl îmbracă

acum sau peste 100 de vieți,

ne vom întâlni mereu, te voi ține în brațe,

cerul se va înclina,

iar ploaia de stele și frunze ne va aminti de toamna în care

n-am mai căzut decât unul în brațele celuilalt.

Baby, i got you.