Nicolae Roșianu 
„Orice mitologie învinge, domină și modelează forțele naturii în imaginație și prin imaginație”, ea dispare „în momentul când acestea sunt cu adevărat dominate” (1); mitologia nu este altceva decât „natura și forma socială însăși, prelucrate deja în chip inconștient artistic (s.n. – N.R.) de fantezia poporului ” (2). În „Basmul primitiv”, ca și în mitologia primitivă, fantasticul era un element de credință (generat de neputința omului în fața forțelor naturii), nicidecum rodul ficțiunii poetice, adică produsul unei activități artistice conștiente. Când basmul scapă de sub dominația gândirii mitologice, devenind un produs al imaginației poetice, fantasticul nu mai poate fi considerat element de credință, el nu mai este rezultatul reflectării deformate a fenomenelor naturii și societății; în aceste condiții, fantasticul devine un procedeu artistic, rod al ficțiunii poetice (3).
Mircea Eliade, referindu-se la aceeași relație (mit-basm), consideră basmul fantastic ca fiind un dublet al mitului și al ritului inițierii; basmul preia inițierea, prelungindu-i viața în imaginație (4). Ideea fusese exprimată de Propp în Morfologia basmului: „stingerea treptată a credințelor” a dus la apariția altor elemente sau la transformarea celor vechi. Și dă un exemplu: „calul zburător a fost înlocuit cu covorul zburător” (5); deci, un element, a cărui origine este identificată în credințe străvechi, este înlocuit cu un altul, rod exclusiv al imaginației poetice (6).
Prin urmare, este necesar să distingem cele două aspecte ale basmului (fantastic) – „operă de creație literară”, dar „cu o geneză specială” (7). Atât ignorarea basmului ca fenomen artistic – unde ficțiunea poetică joacă rolul principal (în favoarea specificității lui deduse numai din originea arhaică) – cât și ignorarea rădăcinilor istorice arhaice (definirea basmului ca produs exclusiv al ficțiunii poetice) constituie tot atâtea erori de abordare. Aceasta nu înseamnă că cele două aspecte (basm=operă cu geneză specială; basm=operă de creație literară) nu pot fi cercetate separat. Propp, de pildă, insistă doar asupra stadiului inițial, când începe să se destrame „sincretismul primitiv”; ulterior, el își va preciza punctul de vedere referitor la etapele pe care trebuie să le urmeze studierea basmului: „dacă morfologia constituie, într-un fel, primul volum al unei cercetări vaste, rădăcinile istorice, volumul al doilea, atunci critica literară poate foarte bine să-l scrie pe al treilea”. Numai studierea formei basmului și după determinarea rădăcinilor lui istorice este posibilă, în mod obiectiv, descoperirea lumii ideilor (filosofice, morale, estetice etc.) care populează basmul fantastic. (8).
(1) K. Marx, Introducere la Contribuții la critica economiei politice, în vol. Karl marx, Fr. Engels, Despre artă și literatură, București, 1953, p. 28
(2) Ibidem
(3) Vezi N. Roșianu, Stereotipia basmului, p. 44
(4) M. Eliade, Les savants et les contes de fées, „La Nouvelle Revue Français”, IV, 1956, nr. 41, p. 887
(5) V. I. Propp, Morfologia basmului, București, 1970, p. 111.
(6) La un exemplu asemănător recurge și M. Gorki pentru a demonstra caracterul materialist al gândirii primitive, „născute în mod inevitabil din procesele muncii și din tot ansamblul vieții sociale”: „Din cele mai vechi timpuri, oamenii au visat să zboare prin văzduh – fapt de care ne vorbesc legendele lui Faeton, Dedal și a fiului său Icar, precum și basmul cu covorul zburător […] sau basmul cu cizmele de șapte poște etc.” (Vezi Gorki despre literatură, București, 1956, p. 605)
(7) G. Călinescu, Estetica basmului, p. 5.
(8) V. I. Propp, Folklor i deistvitelnosti, Moscova, 1976, p. 148
