Literatura de azi 
Să nu-ţi fie teamă de duşmanul tău: cel mai rău lucru pe care ţi l-ar putea face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău: cel mai rău lucru pe care ţi l-ar putea face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferenţă! Căci prin tăcerea ei, prin consimțământul ei tacit, ea te ucide şi te trădează în acelaşi timp.
*
Eu, cu toate plusurile şi minusurile mele, nu mă puteam naşte decât în Rusia. De asta n-am plecat niciodată în America. Ei mă iubesc, mi-au dat un Oscar.
*
Memoria biologică a persoanei, a spectatorului, are o forță de influențare imensă. Poți să arăți starea de-a dreptul. E un ger năprasnic. Cum să transmitem asta? Nu ne zgribulim, nu arătăm geamuri înghețate. Cum putem să determinăm memoria biologică a spectatorului să înțeleagă că e foarte frig? Arătând o mână care s-a lipit de clanță. Sau vedem doi frați, unul mai mare și unul mai mic. Cel mare îi spune celui mic: „Daca pui gura pe clanță îți dau o bomboană.“ Nu trebuie să vedem scena până la capăt. E suficient să vedem gura copilului apropiindu-se.
La fel este și cu scenele de dragoste. Dacă filmezi pornografie, găsești actorii care vor să joace în asemenea filme, niște regizori și operatori pe care nu-i interesează ce filmează… și filmezi. Dar ca să transmiți spre sală energia erotică a acelui moment nu e nevoie să faci asta. E nevoie să activezi memoria biologică a spectatorului. Ca-n scena aceea din „Ultimul împărat“ al lui Bertolucci. Scena de dragoste se consumă după perdele de mătase, nu există scene sexuale, dar înțelegem, suntem interesați de ce se întâmplă, chiar dacă mișcările pe care le vedem nu seamănă cu mișcările sexuale. Acolo se dezvoltă relații pe care noi le construim în funcție de ceea ce lipsește. Iar ceea ce am adăugat noi cu mintea noastră este mult mai puternic decât ceea ce vedem.
*
Atunci când faci un film, nu trebuie să te mulțumești niciodată să spui: „Mda… Parcă ar fi ce vreau. E bine, gata…“ Uitați-vă la ce se filmează în zilele noastre. E cumplit! Am avut 3 sau 4 cazuri în viață. Am zis: sunt chestii mici, lasă, nu contează. Și de fiecare dată când văd filmul acela înnebunesc. Sigur, sunt lucruri pe care nu le observă nimeni. Dar eu știu. Și El, Cel de Sus, știe…
*
Eu nu aleg roluri, ci regizori. Cum spunea mama mea, „important nu e ce faci, ci cu cine o faci”.
*
Internațional poate deveni numai ceea ce este cu adevărat național. Și n-am în vedere cinematograful făcut pentru un segment îngust de auditoriu, ci acel cinematograf care crește din rădăcini, din sistemul de rădăcini, din baza unei țări. Vedeți, Tarkovski, oriunde a filmat, a fost regizor rus.
*
Oamenii încearcă toată viața să învețe să deosebească marile iubiri de iubirile de rând. Și nici până la sfârșitul vieții nu reușesc.
*
Nu-mi tai mustaţa sub nici o formă; nu de alta, dar nu mă iartă femeile.
Nichita Mihalkov (n. 21.10.1945)
(selecție de Odilia Roșianu)
(sursa foto: theplace2.ru)
