Cu rădăcini burgheze, dar provenind dintr-o familie scăpătată, cu probleme majore de cuplu, Simone de Beauvoir (9 ianuarie 1908 – 14 aprilie 1986) şi sora ei, cu doi ani mai mică, Hélene, sunt instruite, la şcoala Désir, o instituţie onorabilă menţinută de câteva „domnişoare bătrâne”. Toate acestea, împreună cu spiritul înflăcărat al tinerei, vor da naştere ideilor de emancipare feminină. Momentul în care îi este refuzată candidatura ca studentă la Şcoala Normală Superioară şi frecventarea cursurilor de filosofie de la Sorbona, precum şi întâlnirea lui Jean-Paul Sartre, cel care îi va deveni partener pe tot parcursul vieţii, o vor determina pe aceasta să creeze opere care vor ajuta, şi ajută în continuare, la afirmarea „naturii” feminine ca esență imuabilă și eternă.
„Visam să-mi fiu propria cauză şi propriul ţel; acum credeam că prin mijlocirea literaturii mi se va îndeplini dorinţa. Literatura îmi va da nemurirea în schimbul eternităţii pierdute; nu mai exista Dumnezeu care să mă iubească, dar aveam să aprind o flacără în milioane de inimi. Scriind o operă hrănită din povestea propriei vieţi, mă voi re-crea şi-mi voi îndreptăţi existenţa. În acelaşi timp, voi fi de folos umanităţii; ce dar mai minunat decât cărţile i s-ar putea face? Mă ocupam şi de mine, şi de ceilalţi; îmi acceptam încarnarea, însă nu renunţam la universal: proiectul meu putea cuprinde totul; satisfăcea toate năzuinţele care înfloriseră în mine de-a lungul celor cincisprezece ani.”
(„Memoriile unei fete cuminiţi”, traducere Ioana Ilie)
***
„În cazul femeii asistăm, încă de la început, la un conflict între existenţa sa autonomă şi cerinţa de a fi altceva; este învăţată că, pentru a plăcea, trebuie să caute să atragă, trebuie să se transforme în obiect, să renunţe la autonomia ei. Este tratată ca o păpuşă vie şi i se refuză libertatea; astfel se conturează un cerc vicios; deoarece, cu cât îşi va exersa mai puţin libertatea pentru a înţelege, cu atât va găsi în ea mai puţine resurse, cu atât mai puţin va îndrăzni să se afirme ca subiect; dacă ar fi încurajată, ar putea manifesta aceeaşi vie exuberanţă, aceeaşi curiozitate, acelaşi spirit de iniţiativă, aceeaşi îndrăzneală ca şi băiatul. Aceasta se întâmplă adesea când unei fetiţe i se dă o creştere virilă; este cruţată atunci de multe probleme.”
(„Al doilea sex”, traducere Diana Bolcu şi Delia Verdeş)
Imagine de pe likesucces.com
