Emanuela Bușoi 
Dispărute, fără nici cea mai mică urmă, Cartea lui Toth, manuscrise indiene rare, esenţiale, suluri vorbind despre fiinţe misterioase, asemănătoare peştilor, în costume cu tuburi şi căşti.
Erau acolo, secole de-a rândul, în alveole săpate în piatră, citite, comentate de savanţii bibliotecii din Alexandria.
Valurile sărate, mereu reînnoite, spală când şi când praful timpului şi memoria pierdută a omenirii.
Unde sunt sutele de mii de pergamente, papirusuri, tăbliţe de lut sumeriene şi florile de lotus din grădinile Serapeum ?
Cezar nu a scris nici măcar un rând despre manuscrisele distruse în incendiul din îndepărtatul port egiptean.
A mizat pe nebăgarea de seamă a cititorului.
Aşa cum a mizat pe Cleopatra.
Patru secole mai târziu, decretul lui Teodosius a stivuit mormane de pergamente în sobele băilor publice din Alexandria.
Numai textele lui Aristotel au fost scoase din timp din oraşul în flăcări.
Şi manuscrisele civlizaţiilor de mult stinse unde or fi ?
Între Sfinx şi Marea Piramidă.
Dinspre laba dreaptă a Sfinxului, pornind, ar trebui să găsim intrarea în “Sala arhivelor”, exact în centrul matematic al continentelor, în Gizeh.
La începutul celei de-a cincea ere, când nivelul spiritual al Terrei va fi suficient de ridicat.
Acolo, dar şi dincolo, altcândva, sub sfera cu floarea vieţii, păzită de câinii Fu ai Cetăţii Eterne.
La bibliothèque. D’Alexandrie
Disparus, sans aucune trace, Le livre de Toth, des manuscrits rares, essentiels, des rouleaux parlant des êtres mystérieux, semblables aux poissons, en costumes à tuyaux et à casques.
Ils y étaient, pendant des siècles, dans des alvéoles creusées en pierre, lus, commentés par les savants de la bibliothèque d’Alexandrie.
Les vagues salées de la mer, toujours recomencées, lavent de temps en temps la poussière du temps et la mémoire disparue de l’humanité.
Où sont les centaines de milliers de pergaments, de papirus, de tablettes en argile sumériennes et les fleurs de lotus des jardins de Sérapeum ?
César n’a pas écrit une seule ligne sur les manuscrits détruits dans l’incendie del’éloigné port égyptien.
Il a misé sur l’inattention du lecteur.
Tout comme il a misé sur Cléopatre.
Quatre siècles plus tard, à la suite du décret de Téodosius, on entassa des tas de pergaments dans les poêles des bains publics d’Alexandrie.
Où seraient-ils les manuscrits des civilisations depuis longtemps éteintes ?
Entre le Sphynx et la Grande Pyramide.
En partant du côté de la patte droite du sphynx on devrait trouver l’entrée dans la Salle des archives, à même au centre mathématique des continents, à Gizeh.
Au début de la cinquième ère, lorsque le niveau spirituel de la Terre serait suffisamment élevé.
Mais aussi au-delà, à une autre époque, sous la sphère de la Fleur de Vie, gardée par les chiens Fu de la Cité Eternelle.
