Nicolae Roșianu 
Basmul ca gen, de pildă, apare atunci când actul povestirii se desprinde de ritual, deci în momentul când unui subiect sacru (magic) i se dă o interpretare profană. Așadar, deritualizarea (desacralizarea, demitizarea) constituie procesul care determină transformarea mitului în basm, îl eliberează de convențiile de ordin cultic, netezindu-i calea spre creația artistică.
Deosebirile dintre „basm”, ca parte componentă a unui ritual și basm ca gen folcloric, dintre mit și basm sunt mult mai complexe. Meletinski, reluând concluziile noastre (1) privind atitudinea diferențiată a purtătorilor de folclor față de diverse tipuri de basm, atitudine cercetată în plan diacronic (mit primitiv > basm primitiv > basm clasic), continuă investigația încercând să aducă noi elemente care să faciliteze delimitarea celor două genuri (2). Autorul ne oferă un număr optim de indici diferențiali care au în vedere modul cum sunt interpretate miturile și basmele de către purtătorii lor (I) și conținutul propriu-zis: tematică, eroi etc. (II). Iată care sunt elementele specifice mitului și basmului:
| Genul | Nr. crt. | Mitul | Basmul |
| I. | 1. | Caracter ritualist | Caracter nonritualist |
| 2. | Caracter sacru | Caracter profan | |
| 3. | Caracter veridic | Fantezie de natură poetică | |
| 4. | Fantezie concretă, natură etnografică | Fantezie de natură poetică | |
| II. | 5. | Erou mitologic | Erou nemitologic |
| 6. | Timpul acțiunii în preistorie | Timpul acțiunii în afara istoriei | |
| 7. | Prezența etiologicului | Absența etiologicului | |
| 8. | Caracterul colectiv al obiectului narațiunii | Caracter individual |
Analizând în plan sincronic și (mai ales) diacronic cei opt (număr optim) indici diferențiali, ajungem la concluzia că 3 (număr minimal) sunt obligatorii – 3, 7, 8 – pentru delimitarea basmului de mit.
(1) N. Roșianu, Stereotipia basmului, București, 1973 (cf. și versiunea rusă, Ed. „Nauka”, Moscova, 1974).
(2) E. M. Meletinski, Mit i skazka, în vol. Folklor i etnografia, Moscova, 1970, p. 139)
