Literatura de azi 
Există țări acolo unde oamenii vorbesc engleză. Dar nu ca noi – avem limbile proprii ascunse în bagajele noastre de transport, în pungile noastre cosmetice, folosind engleza doar atunci când călătorim în țări străine, și cu străinii. Este greu de imaginat, dar engleza este o limbă reală! De multe ori, singura lor limbă. Ei nu au nimic pentru a cădea înapoi sau pentru a se transforma în momente de îndoială. Cât de rătăciți trebuie să se simtă în lume, unde toate instrucțiunile, toate poftele tuturor celor mai stupide cântece posibile, toate meniurile, toate broșurile și broșurile sclipitoare – chiar și butoanele din lift! – sunt în limba lor privată. Pot fi înțeleși de oricine, în orice moment, de fiecare dată când deschid gura. Trebuie să-și scrie gândurile în coduri speciale. Oriunde s-ar afla, oamenii au acces nelimitat la ei – sunt accesibili tuturor, oricând! Am auzit că sunt în lucru planuri care să le aducă un limbaj mic, unul dintre acei morți pe care nimeni altcineva nu-i folosește, doar pentru ca o dată să poată avea ceva doar pentru ei.
***
Oricine a încercat vreodată să scrie un roman știe ce sarcină dificilă este, fără îndoială, una dintre cele mai neinspirate modalități de a-ți câștiga existența. Trebuie să rămâi în tine tot timpul, într-o închisoare solitară. Este o psihoză controlată, o paranoia obsesivă, manevrată pentru a lucra, complet lipsită de stilourile de pene și de măștile venețiene pe care, în mod obișnuit, le-am asocia scriitorului, îmbrăcate în schimb în șorț de măcelar și cizme de cauciuc, eviscerând totul cu un cuțit în mână. Abia poți vedea din acea pivniță de scriitor picioarele trecătorilor, auzi numai cum se zguduie călcâiele. Din când în când, cineva se oprește și se apleacă și se uită pe fereastră, iar apoi veți zări o față umană, poate chiar veți schimba câteva cuvinte. Dar, în cele din urmă, mintea este atât de ocupată de propria ei activitate, o piesă pusă în scenă de eul eului, într-un cabinet pripit și improvizat de curiozități împărțite între autor și personaj, narator și cititor, persoana care descrie și persoana descrisă, iar picioarele, pantofii, tocurile și fețele devin, mai devreme sau mai târziu, simple componente ale acelui act creator.
Olga Tokarczuk, câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură, 2018
(traducere din engleză de Odilia Roșianu)
(sursa foto: polityka.pl/tygodnikpolityka/kultura/1745300,1,dziwnosc-zycia-wedlug-tokarczuk.read)
