Am învățat că Apa mă ascultă
când îi vorbesc în taină
de Iubire,
când mă reflect în Clipa de Eternitate
ca Spațiu, Timp ori Tăinuire.
Am învățat că Vântul mă adoarme
când îi vorbesc
de Adevăr sau de Cuvânt,
când mă ascund cu stelele prin vise
ca Viață, Moarte sau descânt.
Am înțeles atunci
că
Lumea, întregul Univers
îmi sunt Speranță și pieire,
Singurătate și plăceri nebune,
Deșertăciune, Iluzie,
un joc, un vers…