Mariana Rogoz Stratulat 
Ireal
Mi-aş colora iubirea cu Marea Roşie
dar Moise m-ar închide în adâncul ei
şi aş deveni stropi roşii
dintr-un nor roşu
ce va scălda Pământul
cu o ploaie roşie.
M-aş adăposti în Marea Moartă,
dar peştii şi scoicile nu s-ar trezi
pentru a-mi strânge amintirile
într-o perlă,
ci m-ar lăsa să agonizez
în nisipul fierbinte.
Mi-aş închide timpul
în Marea Nordului,
dar ursul polar l-ar încălzi
şi Timpul alb s-ar dilata
până în creierii munţilor,
până în frigul deşertului.
***
Iubeşte-mă-n octombrie!
Iubeşte-mă-n octombrie
cu fiecare strop de noapte
ce coboară peste zi,
cu fiecare frunză ruginită
ce-şi doarme fericirea de o clipă…
Iubeşte-mă cu patimă, cu dor,
cu nori învălmăşiţi
în gene…
Iubeşte-mă în amintirea
paşilor tăcuţi
ascunşi în scorburi de copaci.
Iubeşte-mă şi ia-mă
în cântecul privirilor de seară,
în gândul trecerii
din iarnă către vară…
Iubeşte-mă ca la-nceput de lume…
în timpul îmbrăcat în veşnicii,
în zborul păsării născută dintr-un nume
ce-şi strigă lacrima printre făclii…
Iubeşte-mă în şoaptă de durere
şi iartă-mi rătăcirea în cuvânt,
m-ascunde-n timpul care piere.
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi-atât.
***
I-real
Mă nasc furându-i morţii
un sărut
şi mor ţipându-i vieţii
c-a durut
şi primul pas
pe-aleea cu zăpadă
şi primul ceas cărunt
de sfadă…
Acolo unde eu sfârşesc,
iei totul tu de la-nceput,
iar susu-i jos
şi josu-i sus…
Mă prăbuşesc
şi iarăşi urc,
m-aprind şi ard
în ireal,
rămân de gheaţă
în real…
(selecție din volumul Ireal, ed. Pim, Iași, 2013)
