Un fenomen viu

Folclorul trebuie privit ca un fenomen viu, în continuă transformare, categoriile folclorice demonstrând o mare mobilitate: genuri sau specii pure nu există, nici în plan sincronic, cu atât mai puțin în plan diacronic. Majoritatea categoriilor folclorice, dacă nu chiar toate, depind din punct de vedere genetic de ritual, fiind parte componentă a unui ritual. Să luăm, de pildă, basmul: cine mai consideră astăzi acest gen ca fiind o componentă a unui ritual? Rădăcinile istorice ale basmului trebuie căutate însă în ritul inițierii, la o mai atentă cercetare urmele ritului respectiv fiind evidente. Iar procesul desprinderii de ritual a creației populare orale continuă, deritualizarea (desacralizarea) constituind în secolul nostru un fenomen în plină desfășurare. Iată un exemplu: anumite creații ce însoțesc obiceiurile calendaristice sau momentele esențiale din viața omului (naștere, căsătorie, moarte) încep să se retragă din ritualul (ceremonialul) care le-a generat și pe care l-au însoțit, trec în categoria cântecului liric propriu-zis, urmând să aibă o existență de sine stătătoare, independentă de ritual (ceremonial).