Carmen Firan 
Am ajuns în iarnă
pustiu şi linişte
de parcă oraşul a fost evacuat
se întunecă devreme
şi rămâne aşa
vii spre mine încet
călcând apăsat
şi cu fiecare pas
ceva dispare definitiv
înghiţit de pământul
hămesit de mistere
în cele din urmă întunericul
arată la fel
tunelul care te scuipă afară
şi cel care te soarbe înapoi
trag perdelele peste un anotimp
din care nimeni nu s-a mai întors.
