Carmen Firan 
Într-o zi vom lua lucrurile
așa cum sunt
ne vom vedea învelișul
de linii plutitoare
eu voi sta sus pe o piatră albastră
și îi voi număra pe cei dispăruți
ca monedele în furtuna din pahar
creația nu e decât
nemăsurat orgoliu
pedeapsa vine de la antici
și de la căutătorii
de singurătate
cu o șopârlă pe umăr
îmi voi turna sufletul în sticle
și le voi îngropa
deja neîncrezătoare
că marea ar mai putea
ceva salva
că vor mai exista
cititori în sticlă
într-o zi vom lua lucrurile
de unde anticii ne-au blestemat
să le luăm
aceleaşi linii de cenușă
aceeași geometrie de zbor.
