Mariana Rogoz Stratulat 
Eu, pasăre, tu, om;
eu, aripă, tu, cărare…
Sub ce constelații ne-am născut și când?
Am uitat cine suntem,
dar ne-am scris un poem
pentru urmași,
pentru țărâne și azi.
Ești aici, sunt acolo;
ești sămânță pe vatră,
sunt amintirea din piatră,
zbor de lumină, cânt de iubire,
cântec rămas din bătrâni moștenire.
Eu, Inima ta, Tu, Inima mea.
Se scutură ceasul de frunze și ore;
cuvintele mor în clepsidre, în hore…
Degrabă plecând,
zile, nopți,
rând pe rând…
