Suntem
doar două viori
într-o orchestră fără nume,
cu ochii trişti,
fără identitate anume,
eu, vioara a şaptea,
tu, vioara a cincea,
scârţâim frenetic
simfonie după simfonie,
privind hipnotizaţi
mâinile unui dirijor
agitându-se robotic,
de nu vom fugi
departe de orchestra asta
fără nume,
ne vom macera sufletele
într-o mare de întuneric,
vino să căutăm
raza de soare,
priveşte,
se naşte răsăritul!
Te bagi?
Sursa foto: http://2.bp.blogspot.com/