Carmen Firan 
Să mă odihnesc acum
dacă tot am ajuns până la tine
să îmi iau zilele pe rând
ce a fost rău
ce e bine
tu eşti coborâtor dintr-o carte
cu semne
gâtul meu are urme de sabie
deşi nu m-au ucis de fiecare dată
pentru ideile mele
am ezitat între minciună şi morală
între destin şi istorie
nu ştiam ce să spun
mă atrăgea vina fatală
îţi mai spun
iubită înadins am trădat
aveam nevoie de tragedii
cum să descriu credibil un păcat
te văd că taci
cartea o laşi la picioare
poate nu merit
încă
să îmi spui cum se moare.
