(Se dedică îngerului blond
Aurel Dumitraşcu)
Aurel Dumitraşcu s-a născut
la 21 noiembrie 1955,
de ziua în care mama mea se lăuda,
bucuroasă,
că am împlinit un an de viaţă,
iar ursitoarele făceau zbor
spre Aurel Dumitraşcu
lăsând loc îngerilor care-mi croşetau
destin de fugar,
pornire de la Alfa cu străluciri în Beta.
Până la Omega aveam amândoi de mers,
de aruncat, de urcat, de tăvălit, de snopit,
de stors, ascultat, iubit, divinizat…
Aurel Dumitraşcu, firav ca o păpădie
în vremea secetei,
s-a împiedicat de crucea prea grea
pe drumul Golgotei,
şi a risipit, prin cărţi nescrise,
pânze cu Malec.
Cred că îngerii
jucau poker cu destinul său
la aceeaşi masă cu demonii stelelor
în cinci colţuri
care merg de fiecare dată
la cacealma.
Aurel Dumitraşcu s-a născut
la 21 noiembrie
şi s-a oprit la Epsilon,
cu poezia pre moarte călcând.
Iar pentru că ma iavea
de străbătut
până la Omega,
am rămas singur
şi aprind
câte o lumânare
pe 21 noiembrie,
una pentru cel care sunt viu
şi alta pentru cel care s-a oprit
din canonizarea alfabetului…
Sursa foto: kudika.ro