Carmen Firan 
Mă întrebi cum te-am omorât
ultima oară
vrei să ştii ce am simţit
şi dacă mi-am imaginat
că o să te doară
şi dacă eram liniştită atunci
tăcută
ca strigătul lovit de stânci
nu îmi rămânea decât acea trădare
să îmi declar memoria inventată
şi să ajung la tandreţea din urmă
cum ai înghiţi
ultimul fir de nisip din urnă
mi-am spălat faţa şi m-am privit
era tot ce puteam să fac pentru tine
şi în curând oglinda de piele
mi-a acoperit chipul
nu ştiu cum
ca un bine
cât de puţin mi-ar fi trebuit
un cuvânt
un pământ
să-mi fi omorât orgoliul
înainte de a te fi înghiţit.
