mama aștepta aprinderea iluminatului stradal
tata se închina
își făceau rugăciunea împreună
era una și aceeași rostită simultan
îmi place să cred că rugăciunile lor ne-au adus
flămânzi de joacă și somn ascultam lecția despre berze
ne-o preda bunica mai ceva ca pe Tatăl nostru
a fost preocupată de atracția gravitațională până prin 66
când părinții au încetat să se mai roage
din cauza penelor de curent preacredincioșii și-au pierdut prefixul
berzele au plecat ostenite să le tot fie cuibul gol
astăzi mama citește cuponul de pensie singura carte de rugăciuni în care crede
îi risipesc neliniștea cu a mea
nu se vor mai scrie, nu are cine, mamă!
copiii mă întreabă de ce sondele folosite după 66 nu au adus petrol pentru noi
le explic ridicând brațele spre cer
sigur vor pleca după terminarea studiilor în căutarea averilor risipite
berzele vor face greva foamei în amintirea preacredincioșilor
ouăle aruncate de-a lungul anilor vor fi declarate eroi ipotetici ai revoluției
iluminatul stradal?
funcționează la fel ca atunci