Unii spun că ar fi
o azvârlire de vorbe
cum ar da cu pietre
nebunii în lună,
dar eu ştiu
că râurile şi-au smuls sângele
din adânc
ca via să ne dea rod pe dealuri
şi carnea fragilor să fie beată
şi magii să ne cânte în cinci colțuri de stea
dragostea șerpilor încărcată de mere
căci oamenii în sfârşit
s-au sfiit
și Dumnezeu a stat trist în spatele vieții
pe când trupul nostru plecase din lut
și amintirea lui a început
să doarmă.
Pâine şi vin suntem acum, dragilor.
Să curgem pe văi,
Să ne risipim,
Să ne rostogolim în făină.