În afara timpului

Zilele se scurg din ce în ce

mai dureros.

Nu vom ști niciodată

când, cum și unde

se va încheia călătoria.

În orice moment

rătăcirea noastră prin timp

se poate isprăvi.

După amiază amețitoare și tăcută.

Pășesc într-un spațiu luminos,

de nedescris.

În sfârșit e senin și cald.

Sufletul mi se umple de o bucurie

intensă și inefabilă.

Nefiresc de reală.

Închid ochii

și o pace desăvârșită

îmi inundă întreaga ființă.

Am impresia că am ieșit

în afara timpului.

Fericiți cei care visează cu inima,

căci  a lor va fi împărăția dragostei.

Soarele alunecă agonic

peste lespezile jilave.

Privesc pustietatea zilelor mele

strivite de soartă

și de pisicile negre, care

mi-au tăiat calea.

(sursa foto: pinterest.com)