Literatura de azi 
Deși este încă seară
simt că mâine vine vara
cu lungi gene de mărar
și cu ochii de muștar,
cu obrajii de caisă
unduindă a narcisă.
Ca o pasăre măiastră
ea va bate la fereastră,
Eu-i deschid. Ea intră-n casă,
tărcată și pepenoasă.
Nichita Stănescu, „Vara”
*
Car nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinerețe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Și treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Mă numesc „cel care aduce nămol”
Și-și văd înainte de nudismul lor.
De fapt eu nici nu le mai bag în seamă,
Le numesc „femeile care se înnămolesc”
Și mă gândesc la ale mele.
Uneori mă apucă din senin
O poftă grozavă de înjurat.
Dumnezeii tăi de viață
De tinerețe
De bătrânețe
De fericire
De iubire
De căsătorie
De ideal.
Toți acești dumnezei
Se prefac în nămol de bună calitate.
În orice caz femeile îl găsesc foarte bun
Și se ung cu el.
Marin Sorescu, „Nudism”
***
Cine poate ști
De unde vine vara
Și încotro se duce
Cântând
Caravana ei verde și aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pământ,
Că-și trage povara,
Fierbinte și dulce,
Din bostănărie,
Că se naște în pepenii verzi,
În miezul lor
Strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereți
De porfir și nestemate
Și cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiță cuminte
Că-și aduce aminte
Cum vara vine din copilărie,
Și cum,
În miros de lapte, de fân și de fum,
Alunecă de-aici,
Trasă de fluturi, de buburuze și de furnici,
Înspre bunici.
Ana Blandiana, „Cine poate ști”
*
Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pământul pe jos.
Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi câinii ne-aud pe la stâni
Dar vai, tot acum, pe mutește
Mor grabnic atâția bătrâni.
Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud?
Cu lanţuri legate de glezne
Oricât de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.
Mereu în aceeași clipită
Urât şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.
Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mare impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi.
Adrian Păunescu, „Amăgire”
(grupaj realizat de Odilia Roșianu)
(sursa foto: casa-gradina.ro)
