François Mauriac (11.10.1885 – 1.09.1970), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1952 „pentru profunda sa intuiție spirituală și pentru intensitatea artistică cu care a dezvăluit în romanele sale drama existenței umane.”, este Autorul zilei.
Vă adresăm o invitație la lectură – romanul „Cuibul de vipere” fiind o ilustrare extrem de fidelă a principiilor, credințelor și, de ce nu, a talentului autorului.
Iată, de altfel, atât argumentul scriitorului, cât și cel al unui confrate literat.
„Cuibul de vipere” este povestea unui bărbat de un anticlericalism înverşunat, orbit de patimile sale, care crede că îşi urăşte soţia şi copiii şi că nu iubeşte decât banii, deşi natura sa, dacă ar fi urmat-o, l-ar fi condus spre iubirea de Dumnezeu. Soţia şi copiii săi sunt nişte catolici mediocri; meschinăria lor îl irită şi pare să găsească întotdeauna cu uşurinţă prilejuri de a critica umbra lor de credinţă; şi, totuşi, se află, în însăşi rătăcirea lui, mai aproape de Dumnezeu decît propria familie, ale cărei defecte îi ascund adevăratul spirit al religiei”. (François Mauriac)
„Cuibul de vipere” poate fi considerat într-adevăr, de la operele lui Valles, Mirbeau sau Renard, cea mai dură critică a familiei, a familiei în sensul burghez al cuvântului, desigur. Avariţie, întunecare treptată a minţii, uscăciune sufletească, neant pe toată linia. (Georges Duhamel, Europe)
