Da! Viitorul omului depinde de cultură! Da! Pacea în lume depinde de primatul Spiritului! Da! Viitorul paşnic al omenirii depinde de iubire!
*
Adevărata cultură este umanizatoare, în timp ce incultura sau culturile false dezumanizează. De aceea, omul – alegând cultura –, face jocul în care se cumpăneşte soarta sa.
*
Cultura trebuie să îl dezvolte pe om, pe fiecare individ, în spaţiul umanităţii sale integrale, facilitându-i fiecărui om şi oamenilor la un loc dezvoltarea deplină a dimensiunii umane. Scopul esenţial al culturii este deci de a perfecţiona existenţa umană şi de a-i asigura mijloacele necesare pentru dezvoltarea caracterului său individual şi social.
*
Toate formele de activitate socială îşi au obârşia în cultura animi, după cum spunea Cicero sau în cultura reflecţiei şi a dragostei, prin care omul se ridică la cea mai înaltă demnitate, care constă în a gândi, şi care se exprimă în darul cel mai sublim manifestat în iubire.
*
Adevărata cultura animi este cultura libertăţii, care se trage din profunzimile spiritului, din claritatea gândirii, din bogata şi dezinteresata iubire. Fără libertate nu poate fi însuşită cultura. Adevărata cultură a poporului, deplina sa umanizare, nu se pot dezvolta într-o orânduire a împilării.
*
Cultura nu trebuie să fie năpăstuită de autorităţile politice sau economice; cultura trebuie să fie sprijinită şi de unele şi de altele în toate manifestările iniţiativei particulare şi obşteşti, în lumina adevăratului umanism, a tradiţiei şi spiritului autentic al fiecărui popor.
*
Omul educat trebuie să propună cultura sa şi nu să o impună. Forţa este în contradicţie cu cultura, deoarece se împotriveşte procesului de asimilare personală a gândirii şi dragostei, dimensiune caracteristică culturii intelectuale. Cultura impusă este nu numai în contradicţie cu libertatea omului, dar este şi o piedică în procesul de constituire a culturii în sine, care în complexitatea ei, de la ştiinţă până la stilul îmbrăcămintei, se naşte prin conlucrarea tuturor oamenilor.
*
Cultura, reprezentând maturizarea omului, cu toate calităţile şi dimensiunile sale, nu constă numai în dezvoltarea gândirii şi a activităţii, ci contribuie, totodată, şi la formarea conştiinţei.
*
Opera culturală este o operă a dragostei, care se trage din iubirea faţă de societate, al cărei imperativ l-am înfăţişat în prima mea enciclică Redemptor hominis. Nu există iubire faţă de societate atunci când se manifestă ură faţă de alţii, când nu se respectă pluralismul culturilor adevărate, căutând să se impună propria cultură, care nu este unică, nici exclusivă faţă de societăţile economic şi politic mai slabe.
Papa Ioan Paul al II-lea, din cuvântarea: În opera de cultură Dumnezeu s-a aliat cu omul, rostită în faţa reprezentanţilor culturii, Rio de Janeiro, 1 iulie 1980
(fragment ales de Odilia Roșianu, din „Sfântul Ioan Paul al II-lea – Aforisme și cugetări”, Editura Fundației „România de Mâine”, 2019)