Carmen Firan 
În fiecare vis vorbesc altă limbă
şi în fiecare limbă
cuvintele au altă culoare
baloane de aer
umflate pe linia orizontului bănuit
dintre toate rostirile în vieţile
dinainte şi de apoi
rămâne doar urma zborului
fâlfâirea de aripă
insula pe care mi-am găsit
culcuş mângâietor
liberă, cu atâtea ziduri în jur
pe care scrijelesc nu inimi
nu cuvinte de dragoste
ci semnele limbii
pe care o vorbesc în somn
un fel de îngerească veche
folosită la trecerea graniţelor
am vocaţia fericirii
un fel de inconştienţă
de a-mi face aliat păzitorul de vise
gata oricând să facă scăpată
gogoaşa de mătase
din care cuvintele ies nevămuite
obiecte intime
pe care le-am trecut aici ilegal
cu zestrea mea de aur
nu e nimic de făcut
din limbile moarte
nu se alege decât praf de stele.
(sursa foto: emiliachebac.com)
