Marcel Vișa 
nostalgie 2.0.
sau alergie la „happyness”
au trecut zilele în care
jucam ping-pong cu subconștientul
metastazele gândurilor antonimice
s-au aglutinat
câștig setul
superbă tumoră
cultivată în jurul organelor vitale
mă creșteai la pieptul tău
de marmură neagră
căutam un
citostatic al singurătății
tranchilizant al nopților lungi cu
lumini stinse
și vânt nordic izbind cu pumnii
geamuri înghețate
am găsit
o dragoste second hand
(risipă a trăirilor)
cu sensibilități maladive
și patos exacerbat
s-au întors (împotrivă)
mesajele subliminale
transmise prin texte
pretexte recul
bumerangul retează capetele de idei
ițite de sub covorul roșu
împiedică pașii unui derviș
în dansul antidot ce se stinge pe hol
noaptea se surpă
ca un mal de pământ
peste noi
