Ramona Müller 
„Scriitorii, poeții nu sunt exponate, sunt oameni vii, în toate obiectele astea vedem oameni vii”.
Simona Popescu
Academicianul Dumitru Panaitescu Perpessicius a avut ideea de a aduna și de a expune public manuscrisele colecționate de-a lungul timpului, înființându-se astfel, la 1 iunie 1957, Muzeul Literaturii Române.
Inițial, s-a pornit în 1950 de la fondul documentar dedicat lui Mihai Eminescu, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea sa. Conducerea Uniunii Scriitorilor din acea perioadă a hotărât ca sumele neinvestite în centenarul eminescian să fie destinate procurării de materiale și documente ale autorilor autohtoni. Fondatorul noii instituții create devine și primul ei director. Alături de câțiva specialiști și de nume remarcabile ale culturii noastre (Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și alții), Perpessicius a reușit să dezvolte patrimoniul literar românesc, aducând un prețios aport la promovarea universului literar.
De-a lungul anilor muzeul și-a schimbat frecvent adresa. La început a funcționat în sediul de pe Șoseaua Kisellef nr. 10 și din anul 1970 în Bulevardul Dacia nr. 12 (fostă Strada Fundației). Muzeul Literaturii Române a funcționat în casa construită în 1839 și dăruită ca zestre Elenei Villara, la căsătoria ei cu boierul Scarlat Krețulescu. Deoarece clădirea a fost retrocedată în 2007, instituția s-a mutat din nou. În noul edificiu, aflat acum în centrul capitalei, de pe strada Nicolae Crețulescu, spațiul modern oferă iubitorilor de literatură cărți rare, documente istorice și literare, obiecte personale ale scriitorilor, dar și o bogată colecție de artă plastică. Structura modernă a interiorului încărcat de istorie literară se împletește armonios cu atmosfera boemă redată de mobilierul vechi și decorațiunile de anticariat. Viața muzeului rezidă în exponatele de mare valoare, dar și în respirația literei și a condeielor înșirate de-a lungul generațiilor. Parterul este dedicat poeziei, proza se îngemănează cu eseistica și critica literară la etaj, iar mansarda își oferă spațiul dramaturgiei.
Fie că e vorba de caietul original de Pasteluri al lui Alecsandri sau de opera lui Maiorescu, de corespondența lui Emil Rebreanu sau de biroul de lucru al lui Delavrancea, vizitatorul poate savura romantismul epocilor literare și poate contura lumea individuală a creatorilor. De asemenea, autorii străini ce corespund diverselor genuri literare sunt evocați în cadrul muzeului: Giuseppe Ungaretti, Carlo Bo, Eugenio Montale, Paul Valéry și alții.
Ținând cont că doar câteva dintre statele europene dețin un Muzeu al Literaturii Naționale, se poate afirma că viața spirituală și culturală a României s-a îmbinat organic cu fenomenul literar devenind o componentă de bază a valorilor noastre naționale și universale.
