Acidulate sunt gândurile dimineții

unele te fac să zâmbești

altele să te arunci în golul care se cască atunci când gheața din paharul cu whiskey s-a topit,

iar tovarășii s-au evaporat

Perspectiva de a trăi mai mult decât mi-am propus mă sperie teribil

Filme,

desene animate cu monștri

Mă imaginez înghițit de gurile inacțiunii,

analizez suprapunerea imaginilor în care ne chemăm pe nume prin semne

Gesturile trădează pornirea unui mecanism ireversibil care ne toacă

sensibilitatea și amintirile

Ascult la căști binaural beats,

simt că înnebunesc în crâșma aceasta obscură

Mă atașez de ruine,

ești exemplul perfect,

te iubesc,

dar îmi invadezi universul personal,

iar afișele „cade de sus” sunt peste tot

Dau cu piciorul în cărămizi imaginare,

șchiopătez până la barul unde mă așteaptă tone de whiskey,

gheață,

greață

Mahmureala mă scoate din uz,

am impresia că totul se dilată,

se contractă,

explodează celulele în care deținuții protoplasmatici întind brațe de nitrogen spre lumină,

evadează din mine ultimul sentiment,

empatia se scurge printre dalele acestea blestemate

călcate ritualic de picioarele goale ale celor ce formează o textură omogenă de carne și oase,

o gură veșnic flămândă

care își înfige colții în realitate,

iar tu ești realitatea de dinainte și de după

Sângerezi,

lași urme pe trupul meu gol