Marcel Vișa 
monitor eviscerat
culori în aval
perdelele fâlfâie în anonimitatea camerei
coapsele ei strivesc prin monoclu
blocul de vizavi
se năruie zidurile
număr ridurile unor fantomatici velociraptori urbani
isc o tornadă de pixeli in vitro
un călugăr rulează un cui
a cui e cutia milei?
ziua se freacă de puful mov al babycactușilor de solar
ca o felină scârbită de cărnuri putrede
lumina din toracele ei
o cușcă de circ
în proximitatea căreia lalelele înfloresc
sânii înmuguresc
planta magică a (par)fumului amețitor îmi deschide ochii
văd dincolo de simple litere împrăștiate pe ecranul alb-negru
nonculorile sunt alimentate de
tuburi catodice
celule cancerigene comuniste
în efervescența clipei cad ace de gheață
cadavrele orbilor clipesc
obosit
adorm în floarea de lotus
te chem prin undele apei
undele radio interferează cu undele cerebrale
lăstunii își iau zborul
se reflectă în lacuri
în timp
ce
prin pub-uri edenice beduini călare pe dropii
decapitează barmanii
brahmanii
șamanii
vântul se transformă într-un orcan
suflă în fluierele aztece ale morții
