„Greva repetenților”

 13 – 15 octombrie 1995. Personalităţi de prim rang din peste 40 de ţări participă la conferinţa organizată de Forumul Crans Montana, în capitala Maltei, La Valetta. Conferinţa, desfășurată sub deviza „Către o pace în Balcani?”, este prezidată de preşedintele României, Ion Iliescu. Participanţii cer să se găsească o soluţie paşnică pentru conflictul din Iugoslavia şi adoptă conceptul UE privind atragerea statelor sudice într-un pact comercial şi de securitate cu nordul mai bogat.

16 octombrie 1995. În Senat, Nicolae Manolescu, preşedintele PAC, cere ridicarea imunităţii parlamentare senatorului C.V. Tudor, preşedintele PRM, acuzat de a fi încălcat Constituţia şi Legea siguranţei naţionale.

17 octombrie 1995. Începe ceea ce ministrul Învăţământului, Liviu Maior, numeşte „greva repetenţilor”. Cel puţin la începuturile ei această grevă i-a antrenat pe studenţii cu probleme şcolare, nemulţumiţi că ministrul Învăţământului a propus (ordinul 5026 anexat articolului 58 din Legea învăţământului) ca studenţii să plătească o taxă pentru restanţe şi repetenţie. Demonstraţiile vor dura opt zile şi vor avea ecouri în alte medii decât în cel studenţesc.

19 octombrie 1995. O nouă grupare politică îşi face cunoscute intenţiile în cotidianele Adevărul şi România liberă – Alternativa 2000 – girată de personalităţi, mai ales din domeniul culturii. Această formaţiune speră să contribuie la formarea unei noi clase politice în România, să elaboreze programe şi strategii noi, urgente, pentru progresul reformei. Pentru a realiza toate acestea şi multe altele, membrii fondatori îi invită să li se alăture pe toţi cei care „mai cred în viitorul României”.

– „Alianţele se fac şi se desfac. Ei bine, aceasta este una dintre alianţele care se desface“. Această sentinţă a fost formulată de Adrian Năstase şi reprezintă decizia Biroului Executiv Central al PDSR în legătură cu alianţa PDSR – PRM. Adrian Năstase a afirmat că divorţul se datorează nerespectării de către PRM a protocolului alianţei, care prevede ca semnatarii să acţioneze împotriva oricăror manifestări şovine, rasiste, antiromâneşti, antisemite, totalitare, extremiste, fasciste sau naziste.

20 octombrie 1995. C.V. Tudor demisionează din Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Senatului, gest urmat şi de membrii PRM care au obţinut funcţii ca urmare a încheierii protocolului cu PDSR.

23 octombrie 1995. Prim-vicepreşedintele PNŢCD, Ion Diaconescu, declară că partidul său „este gata să sprijine un guvern minoritar, până la alegeri, dar exclusiv din motive patriotice“ şi nici acest sprijin nu va fi necondiţionat, ci acordat doar dacă proiectele de legi propuse vor fi democratice.

24 octombrie 1995. Camera Deputaţilor adoptă, cu majoritate de voturi, textul propus de Biroul Permanent pentru modificarea articolelor 205, 206 şi 239 din Codul Penal, referitoare la injurie, calomnie şi ultraj. Deputaţii au renunţat la pedepsele preferenţiale pentru ziarişti, dar au ridicat pragul lor pentru infracţiunile citate.

– Parchetul General de pe lângă CSJ a finalizat verificările premergătoare la dosarul penal al lui C.V. Tudor, în legătură cu articolele publicate de revistele România Mare şi Politica, ofensatoare la adresa preşedintelui României şi directorului SRI. Ministrul Justiţiei va putea declanşa procedura de ridicare a imunităţii parlamentare a lui C.V. Tudor.

28 octombrie 1995. La şedinţa Comitetului Naţional al PAC se discută despre modalităţile de întocmire a listelor de candidaţi pentru alegerile locale din 1996, la care PAC se va prezenta fără să încheie vreo alianţă cu un alt partid din Opoziţie.

– Noua Constituţie adoptată de deputaţii din Republica Transnistreană declară acest stat drept unul democratic şi independent de Republica Moldova, cu o „autoritate supremă şi totală asupra teritoriului său”.

30 octombrie 1995. La o conferinţă de presă, conducerea PNŢCD anunţă că acest partid nu va participa la guvernare alături de PDSR, ci va sprijini, eventual, un guvern minoritar PDSR pentru votarea unor legi importante – legi electorale, legea bugetului de stat ş.a. –, cu condiţia ca aceste legi să includă şi amendamentele Opoziţiei. Ion Diaconescu, prim-vicepreşedintele PNŢCD, afirmă că decizia Parchetului General de a cere declanşarea procedurilor de ridicare a imunităţii parlamentare pentru infracţiunea de ucidere din culpă în cazul deputatului PNŢCD Cornel Sturza Popovici reprezintă o formă de „şantaj politic” prin care Puterea demonstrează că „recurge la orice armă pentru a-şi elimina adversarii politici”. C.S. Popovici a accidentat mor­tal, cu autoturismul, o fetiţă de opt ani în 1991 şi, de atunci, organele abilitate au efectuat în mai multe etape cercetări care au dus la acelaşi rezultat: clasarea dosarului şi scoaterea din culpă a autorului accidentului. Repunerea pe rol a cazului reprezintă, în opinia liderilor PNŢCD, o replică, de fapt un şantaj la demersurile Opoziţiei, în vederea ridicării imunităţii parlamentare a lui C.V. Tudor. De altfel şi liberalul Dinu Patriciu este vizat pentru a i se ridica imunitatea parlamentară pentru ofensele aduse preşedintelui ţării pe care l-a etichetat drept „criminal şi trădător de ţară“. Horia Rusu (PL’93) va declara (31 octombrie) că afirmaţiile lui Dinu Patriciu reprezintă declaraţiile politice cu care PL’93 îşi începe oficial campania electorală.

(sursa foto: moldova.europalibera.org)