Camelia Iuliana Radu 
îmi cercetează fiul în timp ce
eu mă întreb cum să găsesc în mine
înţelegere pentru privirea lui
Nordul cu picioarele între gheţuri şi creştetul blond
printre mările traversate de curenţi albicioși
de brize şi de alte miresme ale depărtării
Nordul pierdut între vise
morocănos
îşi fabrică lumina şi casa în jurul unei lămpi
aşezată în fereastra cu pervaz cât un pat
acolo îi dorm copiii în nopţile polare
rugând soarele să se întoarcă
îl privesc
îi cercetez suspiciunea
şi mă gândesc
în noi sunt toate contrariile
atunci când iubim sau când respingem
dacă visul face paşi pe lespezile reci
în noi este frigul
şi în aceeaşi măsură ardenta aşteptare
dar nu privim spre afară decât când vine mama
învăţătorul vieţii noastre
durerea sau frica
îşi pun o mască sau hainele noastre
şi ne privesc râzând
râsul ne sperie de parcă nu ne-ar îmbrăţişa un copil
ci ghilotina celui care se simte puternic
schimbările de rol, confuziile
toate acele oglinzi săpate în pereţi de gheaţă
le aduce şamanul plictisit, de departe
le aduce Nordul cu pletele blonde
şi obiceiuri aspre
de mână cu el
mi se face un dor năprasnic de casă
de tot ce Nordul iubeşte şi ţine la mare preţ
iar eu am pur şi simplu
din marea dragoste a soarelui
lăsată moştenire sub piele
departe, în Nord
magnetul lumii atrage viaţa şi o respinge
cu puterea privirii noastre
departe, în Nord, moartea mă ţine
în lespezi de gheaţă aproape vie
viaţa răzbate prin noapte
într-un metrou cu staţii multe
din toamnă până în primăvară
de la Nord
la Sudul din piept
Sursa foto: amfostacolo.ro
