Cadoul

-Mamă, vreau să-ți pun o întrebare foarte serioasă! a spus Matei.

-Te ascult! a răspuns mama, așezându-se pe scaun, foarte atentă.

-Te rog să-mi spui cum poți ajuta pe cineva fără ca el să se supere?

-Stai puțin! a rostit mama.

A turnat limonadă în două pahare și l-a poftit pe Matei la masa din living, cu un gest elegant al mâinii.

-Pentru ca să-ți pot răspunde, trebuie să știu toată povestea.

-Să vezi… a ezitat Matei, privind inelul sclipitor de pe degetul mamei, apoi cana aproape goală cu limonadă aurie, apoi iar inelul…

Brusc, s-a hotărât și a început să povestească.

-E vorba de Dan. Colegul meu de bancă, nu celălalt Dan, din spatele clasei. Adică Dan, prietenul meu. Ai înțeles. Ieri, după ore, când jucam fotbal în curtea școlii, am reușit un șut de maestru. Să vezi ce sus s-a ridicat mingea!  Aproape de piept! Dacă mă filma cineva atunci, ajungeam vedetă!  Mă crezi? Un șut perfect, doar la marii fotbaliști din ligă mai găsești așa ceva…

Mama s-a foit puțin pe scaun, doar puțin, dar Matei a înțeles că a început să se plictisească și că ar trebui să scurteze puțin povestea.

-Deci, mama, atunci când am tras șutul acela absolut genial, Dan era în poartă. A sărit după minge, ridicând piciorul cât putea de tare, dar nu a putut să apere poarta. A luat un mare goooool! Dar, în același timp s-a întâmplat o chestie neplăcută. Adică… i s-au rupt pantalonii! Rău de tot! Gaura pornea de la picior și până la spate! I se vedea tot fundul! Colegii au râs de el. S-a înroșit la față ca focul și s-a așezat pe o bancă din spatele curții, până când au plecat acasă toți gură-cască. Apoi și-a legat geaca la spate, să nu se vadă gaura din blugi.

-Foarte ingenios! a spus mama zâmbind.

-Da! a răspuns Matei. Singura problemă e că Dan nu prea mai are alți blugi. Adică, nu are. Ăștia erau singurii, îi știu de doi ani de când suntem colegi. Poartă când blugii, când treningul, iarna, când e frig, îmbracă blugii peste trening. Știi că Dan nu este un băiat bogat… Toate hainele lui sunt foarte vechi.

-Am înțeles. Ia să vedem, la ce te gândești? a întrebat curioasă mama.

-Păi, eu am perechea aceea de blugi noi nouți din dulap. Nu am purtat-o niciodată pentru că nu-mi plac. Nu i-am spus bunicii că nu-mi plac, atunci când mi i-a făcut cadou, pentru că s-ar fi întristat. Dar blugii stau degeaba pe raft. Mă gândeam să-i dăm lui Dan, mai ales acum, de Paște. Să primească și el un cadou!

-Sunt de acord. Foarte frumos din partea ta! Mă bucur că te-ai gândit la prietenul tău!    s-a bucurat mama, îmbrățișându-l.

-De gândit m-am gândit, dar nu știu cum să fac! Îți aduci aminte, atunci când s-au adus la școală pachete cu haine pentru cei… cu bani mai puțini, a primit și Dan un pachet. Dar l-a refuzat, foarte mândru. A spus că el are cu ce se îmbrăca!

-Probabil felul în care a fost oferit pachetul l-a jignit pe prietenul tău, a spus mama clătinând gânditoare din cap. Fii atent! Am o propunere, hai să facem împreună un plan secret. Rolul tău este să-l aduci mâine pe Dan în vizită la noi. Iar eu voi găsi o modalitate prin care să-l facem să accepte pantalonii.

Descurcându-se extrem de bine cu partea lui de plan, Matei a venit acasă, a doua zi după-amiază, cu prietenul lui, Dan. Au mâncat împreună ouă vopsite într-un roșu strălucitor, plăcinte care îți pudrau nasul cu vanilie, făcute de mama și cozonac. Apoi au jucat baschet, în curte, în timp de părinții  lui Matei stropeau grădina cu un furtun imens.

Bineînțeles că toată lumea s-a făcut că nu observă lunga cusătură, făcută cu ață neagră, de pe blugii lui Dan. Era mare și neîndemânatică, probabil băiatul își cususe singur gaura din pantaloni, așa cum se pricepuse.

Exact când se jucau mai bine, mama a apucat furtunul și s-a apucat să stropească singură grădina. Dar, nu se știe cum s-a întâmplat, furtunul i-a scăpat din mână! Jetul de apă s-a îndreptat spre cei doi băiați pe care i-a udat până la piele!

-Vaaaai! a strigat Dan.

-Aoleeeu! Fugiți! a țipat Matei. Ha, ha! Ce rece e apa!

Mama a venit repede să se scuze. Dar era prea târziu! Din hainele copiilor apa se preligea pe adidași și în jurul lor, pe pământ, făcând mici bălți.

-Ce neatentă am fost! a spus mama, încercând să șteargă băieții cu un prosop mare, albastru. Vai, sunteți prea uzi! Haideți repede să vă schimbați hainele! Repede, să nu răciți!

Râzând în hohote, cei doi copii au intrat în casă, unde mama le-a pregătit, surprinzător de rapid, haine uscate cu care să se schimbe. În timp ce îmbrăca blugii calzi, mirosind plăcut a balsam de rufe, Matei s-a gândit ce ingenioasă a fost ideea mamei. „Ce plan minunat! Mama este foarte deșteaptă!” s-a gândit el, admirând-o mai mult ca înainte.

Dan a ieșit din baie cu hainele ude sub braț. Se jena să le vadă cineva, așa că le-a înghesuit într-o sacoșă mică de plastic. Se pregătea deja de plecare. Iar blugii noi îi veneau perfect!

-Mulțumesc pentru hainele uscate, a spus el.

-Cu drag! a răspuns mama.

-Mâine vi le aduc înapoi, după ce se usucă ale mele, a spus încet Matei.

-Cum vrei tu, dragul meu! a răspuns mama cu o voce voit nepăsătoare. Poți să le aduci, sau poți să faci ce vrei cu ele. Poate știi pe cineva care are nevoie de ele, pentru că lui Matei nu-i mai vin. Ai observat cât de mult a crescut în ultimul timp?

Apoi, mama a schimbat rapid subiectul:

-Cine vrea un ceai cald? Am ceai de mere cu scorțișoară! Haideți, băieți! Cine ajunge primul în bucătărie primește cea mai mare cană cu ceai!

-Mulțumesc… a șoptit Dan, grăbindu-se spre bucătărie.

Sursa foto: ebihoreanul.ro