Marcel Vișa 
Valuri dezolante de ceață la mal
Sub unde,
gifurile se suprapun
peștilor care dorm sub lumina farurilor de camion
Sunt chill,
cu stânga palpez bobina ce crește în burta robotică a femeii de lângă mine
În dreapta țin doza de bere golită pe jumătate
Spire de cupru mă înfășoară
precum tentaculele unei holograme mistice,
mă atrag în lumile lor subacvatice
Era bine în patul ei,
dar am depășit conturul înțelegerii,
Rulez un cui,
iar fumul capătă aspecte
de spectre greoaie care pulsează și populează tavanul grena
din care se cerne molozul despărțirii iminente dintre mine și eu
Aici,
zimții cuțitului de pâine ating
venele mucegăite ale zilei
Conductele de pe Marte se sparg,
motorina băltește pe linoleum
Astup cu o cârpă liniștea de după,
îmi șterg mâinile murdare
de pulpele ei
albe
Lacul se umple de pixeli,
canistrele gem de zoaie HD,
pornim la drum
Camionul huruie,
laptopul, descărcat, tace subliminal
Au sucombat emoticoanele iubirii noastre
Bobina devine soarele unor lumi interioare
Conduc,
dau scroll timpului,
râd la meme-urile zilei,
spirele se retrag din carne
rămân urmele,
șanțuri adânci în care se dau lupte pentru culoare
între pigmenții zilei de ieri
și ora aceasta feroce ca un Shieldcroc
